Parcursul care a dus Aboca la dezvoltarea MeliLax a început cu studierea textelor istorice conservate în Bibliotheca Antiqua a Aboca Museum, o „comoară” de circa 1000 de volume tipărite, publicate între anii ‘500 și începutul anilor ‘900.
Datorită cercetării istorice, Aboca a putut redescoperi numeroasele avantaje pentru sănătatea omului, care ar putea rezulta din folosirea mierii: pentru popoarele mediteraneene antice, mierea constituia „substanța medicamentoasă fundamentală”.
Prețiozitatea sa era atât de mare încât avea o semnificație divină: se credea că mierea ar fi coborât din cer, iar albina ar fi cules-o pentru a o dărui oamenilor.
Utilizarea pe cale rectală datează din 1500 î.Hr.: egiptenii foloseau supozitoare care conțineau miere. O mie de ani mai târziu, Hipocrate descria supozitoarele de anason, smirnă, grăsime de capră și miere. Din punct de vedere istoric, Hipocrate folosea și clisme pe bază de miere, în scop laxativ și depurativ.
Reinterpretând dovezile istorice în lumina celor mai riguroase cunoștințe științifice recente și folosind tehnici analitice avansate, Aboca a putut valoriza și testa proprietățile mierii. Datorită utilizării unor tehnologii avansate, a reușit să dezvolte potențialul acestei materii prime prețioase, realizând o microclismă inovatoare.